Într-un sătuc mic, pe o muchie de deal, stă o casuță, iar pe prispa ei 2 copilași cu ochii ca cireșele, (de 3 și 5 ani) stau și așteaptă ecoul unui viitor mai bun. Viața le-ar fi fost mai colorată și copilăria mai dulce, dacă ar fi alături de părinți. Însă soarta le-a prescris un alt destin.
În ianuarie, 2021, mama acestor ființe nevinovate (fost angajat în IET nr.149), a fost răpusă de pandemia nemiloasă COVID-19, iar tatăl e nevoit să lucreze zi și noapte, departe de casă, pentru a le putea asigura copilașilor, măcar strictul necesar. (Fetița de 5 anișori este cu grad de dizabilitate sever, încă de la naștere.) Ceea ce îi unește și-i face să se simtă iubiți este bunica, care îi îngrijește, zilnic, cu multă dragoste.
În spiritul sărbătorilor pascale, colectivul IET nr.149, care a fost și rămâne solidar acestei familii, a hotărât să aducă o rază de speranță și zâmbete pe fețele lor.
O vorbă populară înţeleaptă spune că nu este bogat cel care are mult, ci acela care dăruieşte mult. Adevărata avere a unui om în viaţă constă din lucrurile bune făcute pe această lume pentru semenii săi.
